În contextul post-pandemic, adolescenții sunt mai conștienți ca niciodată de conceptul de infecție virală. Cu toate acestea, virusul papiloma uman (HPV) prezintă o provocare diferită. Acesta nu este un virus care cauzează simptome asemănătoare răcelii, ci unul care afectează pielea și mucoasele, putând duce la apariția tumorilor epiteliale.
Există multe tipuri de HPV, unele chiar trec de la sine, dar unele pot provoca negi și altele chiar anumite tipuri de cancere mai târziu, adică la 20 de ani sau mai mult de la infestare. Înțelegerea semnelor și simptomelor infecțiilor cu HPV necesită cunoașterea celor trei categorii clinice principale. Prima categorie include infecțiile anogenitale sau mucoase, care pot fi subclinice, latente sau manifeste clinic. A doua categorie este reprezentată de infecțiile cutanate nongenitale, care afectează alte părți ale corpului decât zona genitală. În cele din urmă, epidermodisplazia veruciformă este o condiție rară, genetică, care predispune la infecții persistente cu HPV și la dezvoltarea leziunilor cutanate care pot evolua către cancer de piele.
Semnele și simptomele variază funcție de tipul virusului, zona care este afectată și imunitatea pacientului. Popular spus: variază de la negi mici oriunde pe piele până la veruci în zone intime, bucale sau anale care, funcție de zona, poate să fie mai mult sau mai puțin deranjante. Nu trebuie uitat că doar o parte dintre tipurile HPV devin maligne, însă orice neg deranjant merită evaluat.
HPV sau Human Papillomavirus se transmite în principal prin contact direct piele-pe-piele. Iată cele mai frecvente modalități de răspândire a HPV:
– Activitatea sexuală: HPV poate fi transmis prin sex vaginal, anal sau oral cu cineva care are virusul.
– Contact piele-pe-piele: Virusul se poate răspândi și prin atingeri apropiate piele-pe-piele.
– De la mamă la copil: Deși mai puțin frecvent.
Este important să rețineți că o persoană poate fi infectată cu HPV chiar și fără a avea semne sau simptome vizibile. De aceea, vaccinarea împotriva HPV este recomandată în adolescență, ideal între vârstele de 11 și 12 ani, pentru a oferi protecție înainte de expunerea la virus. Vaccinul este sigur și eficient, și poate preveni majoritatea cazurilor de cancer de col uterin, precum și alte tipuri de cancere legate de HPV.
HPV poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Este esențial să înțelegem că HPV poate fi transmis chiar și în absența simptomelor vizibile, ceea ce îl face un virus insidios și dificil de urmărit. Tulpinile HPV 6 și 11 sunt asociate cu riscuri scăzute și pot provoca modificări minore, cum ar fi verucile genitale, care pot dispărea de la sine. Pe de altă parte, tulpinile HPV 16 și 18 sunt considerate cu risc crescut și sunt legate de dezvoltarea cancerelor, inclusiv cancerul cervical și orofaringian.
Prevenirea este crucială când vine vorba de HPV. Utilizarea prezervativelor poate reduce riscul de transmitere, dar nu oferă o protecție completă, deoarece HPV poate infecta zonele expuse care nu sunt acoperite de prezervativ. Vaccinarea împotriva HPV oferă cea mai bună șansă de prevenire a infecției și este recomandată atât băieților, cât și fetelor, ideal înainte de începerea activității sexuale.
Abstinența și monogamia sunt, de asemenea, strategii valoroase. Alegerea de a nu avea contacte sexuale sau de a avea un singur partener testat și confirmat ca fiind neinfectat minimizează riscul de expunere la HPV.
În plus, amânarea debutului activității sexuale poate fi o decizie înțeleaptă, mai ales pentru tineri, care sunt mai susceptibili la infecții.
Toate aceste metode subliniază importanța educației sexuale ca instrument de prevenție. Prin înțelegerea modului în care se transmite HPV și a măsurilor de protecție, fiecare individ poate lua decizii informate pentru sănătatea sa. Educația sexuală nu este doar despre prevenirea bolilor, ci și despre promovarea unei vieți sănătoase și responsabile. Să ne amintim că prevenția este întotdeauna mai bună decât tratamentul.
DR.Nakisa Serafinceanu
